Răutatea și mintea mea colorată
Răutatea oamenilor e un subiect destul de complex. Oricât ne ascundem după deget, trebuie să recunoaștem că avem cu toții un strop de răutate în noi. Absolut nimeni nu e perfect. Asta și înseamnă simbolurile yin și yang: în tot binele există puțin rău și în rău bine. E definiția simplificată, dar elocventă, motiv pentru care am și ales imaginea cu aceste simboluri pentru articol. Care răutate e… răutate? Deși nu există om fără scăpări, unii dintre noi se dovedesc a fi mai răi decât alții. Iar răutatea umană pare că are limite din ce în ce mai extinse… De la lucruri mărunte, precum “îți stă îngrozitor părul azi” (să fie răutate sau onestitate?), ajungem la situații majore, în care le creăm adevărate probleme semenilor noștri. Mie mi se întâmplă adesea să fiu supărător de sinceră, iar încă nu am reușit să mă decid dacă asta intră în categoria defectelor sau calităților. Probabil că până și faptul că nu regret atunci când spun deschis ce gândesc este o mică răutate în sine. Și cum dimensiunea ei nu contează neapărat (vei descoperi puțin mai jos de ce)… probabil sunt o ființă rea. Exemple de răutate a oamenilor Oricum, pe mine una, răutățile de proporții sunt cele care mă deranjează. Cel mai banal exemplu care îmi vine în minte e legat de pandemie și de purtarea măștilor în spațiile publice (închise). Văd stupefiată cum lumea refuză efectiv să poarte mască și se plimbă nestingherită fără, spunând vehement că nu există niciun virus. Ok, unii oameni nu cred în el. E o țară liberă până la urmă și nu le pot impune să creadă în ceea ce vreau eu. Ar putea să poarte însă masca din respect pentru mine și mulți alții, care nu le-am greșit cu nimic și suntem mai paranoici de fel: ne temem să nu ne îmbolnăvim. Ar putea s-o facă din bun simț pentru noi, cei cu imunitate mai slabă. Sau, dacă am păți ceva, s-ar simți în regulă să ne aibă pe conștiință? În cazul în care îi interesează prea puțin de soarta noastră, deja e vorba de răutate gratuită. Când observ așa ceva, mi-e destul de clar că răutatea se naște din prostie sau sunt măcar înrudite. Și nu e deloc o situație particulară… E cam ca și răutatea femeilor între ele. Îmi pare rău să spun asta despre suratele mele, dar e ceva la ordinea zilei… și poate nu doar în ceea ce privește sexul feminin. Cel mai amuzant e, fără niciun dubiu, când spune o doamnă sau domnișoară despre cineva din trafic “se vede că e o femeie la volan”. Soro, dar tu ce anume ești? Îți dai seama că, minimizându-i ei competențele, practic te referi și la ale tale? Vrem egalitate între sexe, dar de multe ori noi ne tratăm cu inferioritate. Nu e în regulă. Până și prietenele se bârfesc îngrozitor și apoi se prefac că totul e bine sub soare. Din ce în ce mai des mă gândesc că o fi o regulă nescrisă a prieteniei, pe care am ratat-o în manual. De ce preferăm să ne băgăm bețe în roate decât să ne ajutăm una pe alta? Împreună suntem mai puternice, nicidecum separat. Proverbe și citate care au în centru răutatea Ideea e că ea n-a apărut azi sau ieri, ci are o istorie îndelungată. Știam asta, dar nu m-am oprit aici. Am făcut mici “cercetări” și am fost uimită de câte proverbe și citate despre răutate există. Ba mai mult, răutatea este asociată mai mereu și chiar considerată sinonim cu invidia și prostia, fiind la polul opus bunătății. Astfel, la o căutare rapidă pe Google, am găsit o sumedenie de citate și proverbe despre bunătate și răutate, precum și răutate și invidie sau chiar prostie. Înainte de a trage câteva concluzii referitoare la cuvintele din ele, hai să ți le prezint pe cele care mi-au atras mie cel mai mult atenția. “Un fir de bunătate trage mai puternic decât o frânghie de răutate.” “Răutatea e răutate, chiar dacă e mică.” “Numai în pomul plin de roade aruncă oamenii cu piatră.” “Pot ierta prostia, dar nu și răutatea!” “Răutatea se naște din prostie, din invidie și din frustrare.” “Răutatea e un leu care începe prin a sări mai întâi asupra stăpânului său.” “În spatele fiecărui gest urât e multă durere, frustrare, invidie, complexe, iar reacția duce la și mai mult venin, la și mai multă răutate. Un cerc vicios, nesfârșit, de energii rele.” “Este cu mult mai bun cel ce poate face rău și nu-l face, cel ce poate răsplăti cu rău și răsplătește cu bine.” Ce am înțeles eu din proverbele despre bunătate și răutate 1. Binele va triumfa întotdeauna, indiferent câte răutăți ar trebui să îndurăm. 2. După cum am menționat deja, ne mințim frumos când spunem că facem mici răutăți. Cel mai bine ar fi să ni le scoatem de tot din sistem. 3. Primul care suferă de pe urma răutăților e cel care le face. Eu cred în karma, că ni se întoarce ceea ce facem. 4. Răutatea nu izvorăște în mod intenționat. La un moment dat devine obișnuință și e greu să ne întoarcem la ce a fost odată… 5. Răul răsplătit cu bine face minuni pentru ambele părți și poate schimba percepții, respectiv comportamente. Deși e tare dificil să te abții de la tentația de a plăti cu aceeași monedă. Tu ce ai învățat din proverbele și citatele de mai sus? Cunoști și altele asemănătoare, care au avut vreun impact asupra ta? Dar despre răutate ce părere ai? Merită făcută dacă e justificată? Abonează-te pe blog și te voi ține la curent cu ce mai postez! Abonare