Recenzie Înainte de Iulia Dobre-Trifan
Înainte este o carte din colecția Mozaic a Pragmatic Publishing, pe care am așteptat-o cu nerăbdare. Mi-au plăcut extrem de mult celelalte două cărți ale Iuliei – Provocări și echilibru în Coaching Executiv Pragmaticși Calendarul zâmbetelor realiste (click pe nume pentru a citi recenziile) – și am asociat informațiile prețioase din ele cu stilul minunat în care ea vorbește despre frumusețea toamnei. De aceea, am fost convinsă că o carte de belestristică scrisă de Iulia Dobre-Trifan va fi un must read. Recenzie Înainte de Iulia Dobre-Trifan Când a ajuns coletul, am fost în extaz! Îi mulțumesc pe această cale extraordinarei autoare atât pentru volum, cât și pentru dedicația emoționantă. M-am simțit tare specială atunci când mi-a mărturisit că e prima dedicație pe care o scrie pe Înainte. Spre deosebire de alte dăți, nu am sărit imediat pe carte. Din contră, am încercat să îmi organizez toate activitățile astfel încât să am un weekend liber, în care să mă pot bucura în voie de lectură. E o carte cu învățăminte, ce se savurează pe cinste cu o ciocolată caldă alături sau un pahar de vin. M-am abținut până la capăt și nu am citit nici măcar sinopsisul. Am vrut să mă las cu totul învăluită în lumea creată de Iulia, fără a-mi face dinainte scenarii sau să încep să cataloghez personajul principal. Fac asta doar atunci când am încredere în talentul autorului și știu cu certitudine că nu mă va dezamăgi. Și… ACȚIUNE! Așa am cunoscut-o pe Lia, o femeie de 40 de ani puternică și senină, care a trecut până la această vârstă prin iubiri, suferințe și tot felul de experiențe definitorii. Cu ajutorul acestora, ea a ajuns la maturitate emoțională și a hotărât să deschidă o ceainărie menită să satisfacă nu numai setea trupească, ci și pe cea sufletească. “Trecutul și viitorul. Are dreptate Corina, sunt importante și trecutul și viitorul. Dar mai important decât timpul ești tu… persoana care trece prin timp și care observă trecutul, viitorul și toate celelalte. Tu ești, în esență, autorul timpului vieții tale. Tu creezi trecutul și viitorul, prin sensurile pe care le dai întâmplărilor de zi cu zi. E o mare putere personală pe care fiecare din noi o avem, aceea de a da sens și de a crea. E necesară o călătorie introspectivă amplă, pentru a înțelege că avem această putere. După ce aflăm asta, viața devine simplă și autentic frumoasă…” Fiecare dintre noi a avut la un moment dat trăiri intense, poate chiar dureroase, ce ne-au marcat într-un mod sau altul existența. Contează însă cum le gestionăm, ce importanță le acordăm și dacă reușim să privim Înainte, dincolo de impactul lor. Lia trăiește în tihnă, fericită și împlinită, împreună cu soțul ei, Petru. Totuși, viața ei nu a fost mereu echilibrată și a trebuit să învețe lecții destul de aspre pe propria piele pentru a se afla acum în acest punct. Ea devine exemplu pentru mai tânăra Corina, colega de la ceainărie care își dorește în secret să-i semene, dar nu este dispusă să urmeze un drum al devenirii similar cu al ei. Mai târziu, apare în scenă și Adina, femeia căreia i-ar fi prins nemaipomenit de bine cu vreo 10 ani în urmă unele dintre sfaturile Liei și care le apreciază oricum atunci când le primește. Sufletul uman e capabil să îndure multe, devenind înălțându-se tot mai sus după ce își revine din fiecare cădere. Bineînțeles, cu toții suntem diferiți și ne vom face până la urmă propriile alegeri, mergând pe un drum unic. Însă oare e nevoie să repetăm anumite greșeli? De ce nu putem asculta o părere a cuiva mai înaintat în vârstă decât noi și care a depășit un moment mai mult sau mai puțin identic cu cel prin care trecem? “Fără tine. Viața mea are sens și e minunată, fără tine. Pentru că am descoperit, între timp, că eu sunt acea persoană pe care o căutam. Răspunsul tuturor întrebărilor mele. Curcubeul de după ploi. Protectorul și protejatul. Eu, nu tu. Nici altcineva.” Iar dragostea… e simplă și deopotrivă extrem de complexă. Acțiuni ce par banale sunt adesea întoarse pe toate părțile în capul unui om. Gesturile de apropiere sau respingere pot avea cauze adânci, fiind provocate de întâmplări ce nu au aparent nici cea mai mică legătură cu persoana care se pretinde a-i fi iubită. Întrebarea este: justifică traumele din copilărie comportamentele unui adult sau e vorba despre adaptare, iertare și vindecare? E corect să târâm un suflet complet nevinovat în drama noastră personală, pe care încercăm să o izolăm departe inclusiv și de ochii noștri? Câteva concluzii și realizări personale Astfel, romanul ne poartă pe parcursul a câteva decenii din viața mai multor personaje și ne vorbește despre traume, alegeri și mai ales vindecări. Ni se demonstrează încă o dată că peisajul nu e niciodată în întregime alb sau negru. De cele mai multe ori e un gri cu accente colorate. Titlul, Înainte, are multiple semnificații. Practic, poveștile trăite înainte ne fac să privim spre viitor, spre un altfel de… înainte. Trebuie doar să avem curaj și încredere în sine. Niciun obstacol nu ne poate sta în cale! “Grădina de iarnă este spațiul meu preferat, mai ales când se răcește vremea și ploile sau ninsoarea îi motivează pe oameni să se retragă, pentru câteva ore, înăuntru. E ceva din imensitatea acestei mansarde fără pereți interiori, care mă atrage. Văd această cameră largă, deschisă, ca pe o reprezentare realistă a vieții umane: toți pereții pe care ne străduim ani întregi să îi construim, ca să ne separăm spațiile, unele de altele. Când, de fapt, noi, care folosim toate spațiile acestea de noi delimitate, prin pereți, suntem o singură persoană, nu mai multe.” M-a impresionat lectura și m-a făcut să îmi pun o mulțime de întrebări referitoare la cum am evoluat de-a lungul timpului și în ce direcție mă îndrept. Am învățat că pacea cu propria persoană e esențială pentru echilibru și multe alte lucruri pe care te îndemn să le descoperi tu. Viața merge tot
Epoca îndreptățirii de Andrei Cristian – Recenzie
Dacă te uiți doar la titlul cărții, Epoca îndreptățirii, nu îți dai prea bine seama la ce se referă, dar sună interesant. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie. Andrei Cristian a știut cum să inducă o notă de mister și, deși pare puțin ciudat să vedem categoria Dark Books la cărți de dezvoltare personală, cea de față se încadrează perfect în tipar. Pe această cale, dacă tot am menționat deja autorul, vreau să îi mulțumesc pentru frumoasa dedicație pe care mi-a scris-o. A fost o surpriză tare drăguță! Mai citisem și Calendarul zâmbetelor realiste, la scrierea căruia a participat Andrei Cristian, însă acel vibe extrem de pozitiv nu m-a pregătit deloc pentru ce a urmat acum… Ce fel de carte este Epoca îndreptățirii? Hai să începem cu începutul. Probabil că primul semn de întrebare care îți apare în minte este chiar referitor la termenul “îndreptățire”. Ce vrea autorul să spună cu el, cum îl definește? Epoca îndreptățirii pune într-o nouă lumină lumea în care trăim, deschizându-ne ochii asupra a ceea ce facem zi de zi și a felului în care tratăm tot ce ne înconjoară. Nu e un secret faptul că în societatea secolului XXI primează consumerismul, de exemplu, dar e într-o oarecare măsură diferit modul în care este acesta prezentat. Vorbim despre trendul de consumerism, cel ce ne îndeamnă să cumpărăm întotdeauna doar ceea ce este mai nou în materie de tehnologie (și nu numai), chit că nu avem nevoie de produsele respective. Ele nu ne sunt vitale pentru supraviețuire. Oportunități vs. greutăți Avem o mulțime de posibilități în fiecare aspect al vieții și asta de multe ori ne bagă în ceață mai mult decât să ne lămurească drumul pe care trebuie să îl urmăm. Oare strămoșii noștri au avut parte de același oportunități? Erau și ei măcinați de anxietate și stres? Chiar dacă nu putem să întrebăm efectiv primele civilizații cu ce probleme de natură psihică s-au confruntat, ne putem face o idee despre ele în timp ce le analizăm puțin evoluția. Nu e nevoie s-o facem de unii singuri, fiindcă Epoca îndreptățirii ne arată exact ce ne interesează din acest punct de vedere din istorie. Aflăm, de altfel, și că ne permitem anumite libertăți care nu ni se cuvin de fapt. Unele pasaje din carte au fost asemenea unor revelații și chiar m-au făcut să-mi fie jenă de comportamentul greșit pe care l-am adoptat atâția ani. Abia acum mi-am dat seama că nu este în regulă. Înainte mi se părea normal. Credeam că sunt îndreptățiță să fac sau să primesc diverse lucruri. Prin urmare, discuțiile noastre despre nedreptate sunt uneori lipsite de sens și tindem să ne asumăm drepturile, uitând cu desăvârșire de responsabilități. Îndreptățirea pe care o întâlnim la tot pasul vine prin credința că merităm doar ceea ce este mai bun. Întrebarea este: pe ce bază apare această concluzie? Mi-a plăcut enorm accentul pus asupra învățării continue. Oamenii cred eronat că, odată ce au terminat școala, știu absolut tot ce le trebuie pentru o viață liniștită. Nu e deloc așa. Adevărul e și că menținerea activă a creierului ne ține sănătoși vreme îndelungată. De asemenea, mi s-a părut fantastic explicat că luminița de la capătul tunelului nu se aprinde singură. Noi avem putere asupra ei. Adesea pierdem din vedere acest detaliu important și ne punem toate așteptările în spatele altor persoane… Schimb lumea sau mă schimb pe mine? O altă latură ce mi-a atras atenția (și m-a făcut să mă simt vinovată) are legătură cu schimbarea lumii. Vrem să aducem o îmbunătățire în Africa, India sau alte zone îndepărtate, însă nu ne obosim să ajutăm unde ne este la îndemână. Schimbarea ar trebui să înceapă din propria curte. Sau poate susținem o cauză pe de o parte și o sabotăm pe alta. Suntem indeciși, aerieni și poate prea încrezători în ziua de mâine. Lupta dintre generații e din ce în ce mai acerbă și drama este cea care ne menține în formă. Practic, cum este corect să acționăm într-o situație? Trebuie să urmăm cu toții un tipar specific, nu-i așa? Unii oamenii preferă rolul de “oaie neagră”. E vina lor că nu se încadrează în rând cu ceilalți sau nu? De ce, până la urmă, cele două extreme se judecă reciproc? Sunt o mulțime de întrebări pe care ți le pui citind Epoca îndreptățirii. Din fericire, la majoritatea găsești răspuns. Cât despre dilemele morale… cel puțin ai ocazia să le observi obiectiv și să le conștientizezi intensitatea. Am enumerat doar o parte din conceptele abordate în carte. Sunt mult mai multe. Plus că și cele menționate de mine au o perspectivă mai amplă și clară în Epoca îndreptățirii. Mulțumesc Pragmatic Publishing, ProgSquad pe Facebook, pentru nemaipomenita șansă de a o citi! Este o lectură pe înțelesul tuturor și necesară în zilele noastre. Deși, recunosc, subiectul este unul ce poate va stânjeni oarecum anumiți oameni. În schimb, eu consider că e momentul să ne descoperim greșelile și să încercăm să le îndreptăm. Nu suntem atât de îndreptățiți pe cât credem… Abonare