26 de lucruri învățate în 26 de ani
În urmă cu 5 ani, am postat, de ziua mea, pe blogul www.danamierlut.blogspot.ro un articol cu unele dintre cele mai importante lucruri învățate în 21 de ani. Erau 21, echivalente pentru atâția ani. Am format astfel o adevărată tradiție și în fiecare an ce a urmat am completat lista. Mă apucă nostalgia citind-o acum (cu atât mai mult cu cât mă simt taaare bătrână), când am trecut de un sfert de secol. Desigur, am adăugat un nou element, care pot zice că mi-a influențat deciziile majore cu care mi-am început anul. Probabil că sunt, în mod oficial, la vârsta reflecțiilor. Așa că iată… 26 de lucruri învățate în 26 de ani 1. Am învățat să lupt pentru ceea ce îmi doresc Lucrurile cele mai importante în viaţă nu cad din cer, trebuie muncit din greu pentru a le obține. 2. Am învățat să îmi urmez visurile Reușita cea mai mare vine atunci când facem ceea ce ne place. Nu aş putea lucra într-un domeniu care nu mă reprezintă. 3. Am învățat să cred în mine Nu pot să creadă alții în mine dacă nici eu nu o fac. Eu mă cunosc cel mai bine, iar încrederea în propriile forțe este primul pas spre atingerea țelului final. 4. Am învățat să fiu optimistă “Cum iți sunt gândurile, așa îți este și viața”. Fii pozitiv, iar lucrurile ți se vor așterne în cale așa cum îți dorești. 5. Am învățat să fiu mai tolerantă Sunt o fire perfecționistă și am așteptări mari de la cei din jur. Totuși, timpul mi-a demonstrat că fiecare om greșește, că nu există persoană care să exceleze în toate privințele. Nimeni nu e perfect. 6. Am învățat să mă bucur de fiecare clipă Viața e scurtă și oricând se poate sfârși. Așadar, mă bucur de fiecare moment petrecut cu familia, cu prietenii sau cu mine însămi, fiindcă nu se știe când poate fi ultimul. 7. Am învățat să îmi setez obiective Obișnuiesc ca la finalul unui an să îmi stabilesc cel puțin 10 obiective pentru anul următor. De asemenea, privesc lista pentru anul ce tocmai a trecut și analizez retrospectiv situația. În general le ating pe majoritatea. Scrierea obiectivelor motivează creierul să nu renunțe până ce sarcinile sunt îndeplinite. 8. Am învățat să nu renunț niciodată Ok, s-a întâmplat să nu îmi iasă un plan. Nu e sfârșitul lumii. O iau de la capăt și abordez o nouă tactică. Am pierdut o luptă, nu întregul război. 9. Am învățat să cred în oameni Ca orice om, am fost rănită de persoane la care nu m-aș fi așteptat. Asta nu înseamnă că trebuie să îmi pierd încrederea în specia umană. Nu toată lumea e la fel. Dezamăgirile fac parte din cursul firesc al vieții. Va apărea altcineva care va compensa pierderea suferită. 10. Am învățat să râd din tot sufletul La finalul călătoriei nu ne amintim toate greutățile și răutățile pe care le-am înfruntat în drumul spre succes, ci momentele în care ne-am simțit bine și am trăit din plin. 11. Am învățat să îmi păstrez sufletul de copil Copiii se bucură de fiecare clipă și inocența lor e un exemplu că binele există. Adulții tind să uite în goana lor pentru un trai mai bun să aprecieze tot ceea ce îi înconjoară, iar eu nu vreau să ajung astfel. 12. Am învățat că scump nu înseamnă neapărat și bun Cele mai speciale lucruri în viață sunt gratuite: iubirea, prietenia, pacea sufletească. Lucrurile materiale nu ne aduc fericirea, doar o întrețin pe cea existentă. 13. Am învățat că fiecare alegere contează Înainte de a lua o decizie ce îmi va influența viața, mă gândesc la consecințe. Impulsivitatea nu își are locul în asemenea momente. 14. Am învățat să fiu recunoscătoare pentru tot ce am Cu toate că îmi doresc mai multe lucruri, realizez că sunt oameni care nu au nimic și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce e frumos în viața mea. 15. Am învățat să păstrez alături persoanele care contează Este de 1.000.000 de ori mai bine să ai alături 3 prieteni buni, care te cunosc cu adevărat și care te susțin orice ar fi, decât 50 superficiali. La un moment dat realizăm cu toții că nu cantitatea contează, ci calitatea. 16. Am învățat să iubesc din toată inima Iubesc oamenii, iubesc animalele, iubesc natura și lumea în care trăiesc. Totul este atât de frumos încât n-ai cum să nu iubești! Cel mai bun exemplu de iubire necondiționată consider că ni-l oferă câinii, care își iubesc stăpânul mai mult decât propria viață. Chiar și chinuiți fiind, aceştia continuă să iubească. 17. Am învățat că orice gest contează Altruismul nu ține de condiția socială. Uneori ajunge să îi dai cuiva un sfat, să îl încurajezi, iar astfel îi salvezi viața. 18. Am învățat să nu trăiesc în trecut Trecutul e trecut, nu se mai întoarce. Degeaba mă gândesc numai la ce s-a întâmplat fiindcă nu se schimbă nimic. Pot doar să iau învățămintele necesare din fiecare experiență și să merg înainte. 19. Am învățat să fiu atentă la tot ce e în jur Viața e un fel de școală. Cu toții avem parte de teste și teme care ne testează cunoștințele. Informațiile sunt peste tot în jurul nostru. Dacă vrem să nu rămânem “corigenți”, trebuie să fim receptivi și să acumulăm cât mai multe cunoștințe. Învățatul e un proces care se desfășoară pe tot parcursul vieții. 20. Am învățat că uneori e bine să mint Există unele cazuri în care consider că mințitul nu este un lucru rău. În această categorie includ lucruri pe care ni le spun părinții în copilărie pentru a ne vedea fericiți și protejarea unei persoane de un adevăr dureros. 21. Am învățat să îmi înving fricile Teama nu face nimic altceva decât să ne țină pe loc. Ea ne oprește evoluția. Pe fiecare treaptă ce urc spre marele țel al vieții mele las una dintre frici. 22. Am învățat să nu am așteptări Chiar dacă ai impresia că știi foarte bine
Rezoluțiile din 2020 vs. cele din 2021
S-a mai terminat un an… Poate cel mai dificil de până acum al multor oameni. Dacă ți-ai propus să fii un om mai bun, să devii cea mai bună versiune a ta, și nu ți-a ieșit tocmai cum sperai, nu-i nimic. Important e că ai ajuns aici și o poți lua de la capăt odată cu ocazia Anului Nou. Pentru mine a fost un an provocator, dar cu toate acestea mi-am îndeplinit majoritatea obiectivelor stabilite. Ba chiar pot zice că am și adăugat câteva gata completate (la care nu mă așteptam) pe parcurs. Astfel, foarte puține rezoluții din 2020 se află pe lista din 2021. Da, a venit momentul acela în care tragem linie: constatăm ce am făcut bine, ce ar trebui îmbunătățit și pregătim planul de acțiune pentru Anul Nou. După distracția de joi seară, e oportună acum puțină melancolie, nu crezi? Nu știu cu exactitate cum au decurs cele 12 luni ale anului 2020 pentru tine, ce ai realizat în urma lor și ce îți propui pentru viitor, însă îți pot da un exemplu personal. Poate că te vei regăsi măcar parțial în povestea mea și ți se vor contura sau clarifica gândurile referitoare la propria situație. Rezoluțiile din 2020 – bifate sau nu? Cu siguranță nu mi-am închipuit ce va urma în lume atunci când am notat cu grijă 23 de obiective (vârsta mea de la acea vreme) pentru 2020. Mda, nu cred că exista vreo persoană care să poată prevedea ce se va întâmpla. Aveam diverse tipuri de rezoluții notate, de la cele pragmatice, de genul organizării anumitor activități de voluntariat, la altele mai spirituale și chiar sensibile. Nu judec oamenii după (ne)credință, dar eu afirm cu sinceritate că simțeam o oarecare înstrăinare față de Dumnezeu și voiam din tot sufletul să reiau acea legătură pe care eu o consider sacră. Lunile au trecut foarte încet, ce-i drept, însă sigur. Încercam să țin panica de virus la distanță de mine și adesea aruncam câte o privire asupra rezoluțiilor mele pentru anul nou. În acest fel reușeam cumva să mă mențin focusată pe ceea ce conta. Am bifat rând pe rând obiectivele și am rămas acum cu 4 neîndeplinite. Unul e legat de planuri de călătorie, deci e de înțeles de ce nu l-am bifat, în timp ce altele două nu s-au adeverit din cauza timpului meu limitat în comparație cu numărul proiectelor în care mă implic. Ultimul mă proclama o vegetariană convinsă. Ce pot să zic, mai am mult de lucru la acest aspect… Cert e că în anul care a trecut am învățat că avem o capacitate de adaptare imensă. Lumea digitală este nemărginită și creativitatea umană poate face minuni în toată regula cu ajutorul ei. Trebuie doar să avem încredere și să luptăm pentru ceea ce ne dorim. Eu am avut ocazia să particip la o mulțime de evenimente online care, dacă se desfășurau în mod fizic, mi-ar fi fost inaccesibile… și nu mă refer că nu aveau rampă sau altceva asemănător. Și aici ajung la un punct esențial pe care l-am bifat și nici măcar nu se număra printre rezoluții: recunoștința. Am învățat să fiu mult mai recunoscătoare pentru tot ce am și sunt. Apreciez la un nivel mai profund, de exemplu, faptul că părinții mei sunt sănătoși și alături de mine. Îi mulțumesc divinității că întreaga mea familie e bine și mă bucur enorm pentru fiecare zâmbet pe care apropiații mei mi-l oferă. De asemenea, eu respir și azi, fiindcă nu sunt sigură de ce s-ar întâmpla în cazul în care m-aș îmbolnăvi. Refuz să gândesc negativ. Fericirea e neprețuită, însă am realizat că se obține nemaipomenit de ușor. Ea înseamnă pentru mine o îmbrățișare puternică de-a mamei, o glumă cu tata, gălăgia făcută noaptea de Sweetie (dragul meu iepuraș) când face ture prin cușca lui sau un pachet de pufuleți mâncat împreună cu nepoțelul meu ce va împlini în curând primul lui an de viață. Ne încăpățânăm să acumulăm lucruri materiale, pierzându-le din vedere pe cele mărunte și deosebite. De aceea, m-am decis să fac unele schimbări… Ce rezoluții am bătut în cuie pentru 2021 Planul de Anul Nou arată destul de diferit. Ca niciodată, mi-a fost greu să mă opresc la 24 (de data asta). Până acum mă chinuiam să ating cifra magică… Mi-am propus să fiu deschisă la nou, să mă adaptez în orice împrejurare și să îmi fac timp pentru ceea ce contează. Ni s-a dovedit că nu avem siguranța zilei de mâine, așa că de ce să nu ne bucurăm de cea de azi? De altfel, e util să știm să facem cât mai multe, iar eu sunt nerăbdătoare să mă dezvolt și să învăț să excelez în multiple arii. Dacă încă mai credeai că învățarea se oprește la o anumită vârstă, presupun că perioada prin care trecem te-a lămurit de contrariu… Îmi sclipesc efectiv ochii când mă gândesc la scopurile pe care mi le-am stabilit atât pe plan profesional, cât mai ales personal. Totuși, cel mai mult îmi doresc ca, indiferent ce s-ar petrece și încotro m-aș îndrepta de voie sau de nevoie, să fiu mereu eu. Aceasta e rezoluția care, în opinia mea, le sintetizează pe toate. Sper că ți-ai fixat deja obiectivele pentru 2021 și sunt SMART (Specifice, Măsurabile, Accesibile, Realizabile și se încadrează în Timp). Dacă nu le-ai trecut pe foaie încă, să știi că nu e prea târziu să o faci. Crede-mă pe cuvânt, îți va fi mult mai ușor să îndeplinești scopuri pentru anul nou palpabile, care deja s-au format cu amănunțire în mintea ta și au prins rădăcini pe hârtie. Îți doresc ca Anul Nou să fie exact pe gustul tău! Abonează-te pe blog și te voi ține la curent cu ce mai postez! Abonare