Când burnout-ul devine mai mult decât o noțiune abstractă
În urmă cu o lună scriam articolul Când Ai Nevoie Să Spui Stop… Și Să Vezi Cum O Iei De La Capăt. Aveam o mie de gânduri în minte și nimic concret. Toate mi se învârteau în cap și simțeam nevoia de o pauză. Voiam să scap din cotidian, să fac ceva nou, să schimb lucruri din viața mea. Eram convinsă că ceva nu era în regulă, că nu eram eu în regulă, dar nu îmi puteam da seama exact din ce perspectivă. Am pus lucrurile pe seama epuizării legate de activitățile de zi cu zi. Credeam că mă aflu într-un moment definitoriu și că în curând voi afla care îmi este menirea sau ceva asemănător. N-am văzut semnele sau poate nu le-am recunoscut. Nu mi-am dat seama că am ajuns la burnout. Mi s-a părut mereu o noțiune fantezistă, un sindrom care se poate manifesta doar la persoanele cu multe afaceri și responsabilități. Mergeam pe principiul “mie nu mi se poate întâmpla”. Eu și burnout-ul – o poveste de coșmar Pur și simplu într-o zi am decis că nu mai are sens să mă implic în diverse proiecte care contau enorm pentru mine. Scrisul nu mai avea farmec, filmatul era un chin, voluntariatul devenise obositor și tot așa, pe rând, absolut tot ce făceam. Nici măcar cititul nu reușea să îmi țină captată atenția. Ciudat e însă faptul că mereu am considerat că burnout-ul înseamnă direct apatie, lipsa chefului de a face orice, chiar și a respira. Eu eram încântată de soare, entuziasmată să ies și să plutesc undeva pe un nor de fericire. Nu conta ce făceam atâta timp cât nu era treaba pe care o aveam în program. Efectiv nu mă mai cunoșteam pe mine însămi. De ce? Pentru că sunt de obicei o fire cerebrală, care nu lasă nimic să-i stea în cale atunci când are ceva de făcut. Zilele au trecut teribil de încet și am ajuns în stadiul în care doar serviciul mai era obligatoriu. Eram gata să îmi iau concediu o vreme, dar ideea asta mă înspăimânta cel mai tare: în acest fel, nu aș mai fi avut deloc ce să fac. Fiind hiperactivă, gândul respectiv mi-a provocat o panică greu de descris în cuvinte. Panica aceea m-a făcut să îmi pun întrebări serioase și să caut răspunsuri. Bineînțeles, am bifat cam toate căsuțele care descriu burnout-ul. Ce nu recomand Burnout-ul n-a apărut din senin. Au fost luni întregi în care i-am pregătit terenul. Am avut eu grijă să-l aduc cu fiecare zi tot mai aproape. Iată, prin urmare, ce m-a adus aici. 1. Motto-ul “somnul e supraestimat” Ajunsesem în punctul în care îmi repetam că somnul este supraestimat pe post de mantră. Dormeam maxim 6 ore pe noapte și în weekend mă trezeam epuizată abia la prânz. Evident că mă simțeam cumplit de vinovată, îmi făceam câteva mustrări de conștiință până la urmă și o luam de la capăt. Cercul vicios se strângea tot mai puternic în jurul meu. 2. Stresul pe post de mic dejun, prânz și cină Încă dinainte de a-mi începe ziua, trasam sarcini în minte și calculam până la ultima secundă ce aveam în plan. Mâncarea era opțională, stresul nu. Termenele de limită parcă nu se mai sfârșeau, iar eu cu greu mai reușeam să le țin piept. 3. Neglijarea propriei persoane “Hai să ieșim afară” îmi ziceau adesea prietenele. Stăteam puțin pe gânduri și le răspundeam apoi foarte sigură pe mine că probabil puteam cândva în săptămâna următoare. Somn pas, hrănit normal pas, socializare doar online, printre momente. Aveam în schimb ochi injectați de la atâta stat în fața ecranului, momente în care intram pe Facebook să fac o postare și mă fura peisajul în așa măsură încât uitam cu desăvârșire de postat, stare continuă de agitație și irascibilitate și lista merge înainte minim 2 zile. 4. Încercarea obsesivă de a le face pe toate Eu puteam orice, chiar și să fiu în 3 locuri diferite în același timp. Multitasking-ul era marea mea pasiune, cu care mă mândream de zici că era o cicatrice obținută în război. Chiar dacă mă mai lăsa inima să deleg sarcini, le verificam fără oprire. Nimeni nu se descurca cum o făceam eu. 5. Privitul doar într-un punct Sigur, e minunat să ai un țel spre care să tinzi. Un vis te ajută să îți menții focusul. Cu toate astea, trebuie să fii capabil și să privești la ce te înconjoară. Eu nu puteam sau nu știam cum. Conta doar viitorul, luminița aceea pe care numai eu o puteam vedea. Spre ce mă îndrept Martie e o lună frumoasă, dar eu mă bucur nespus că s-a terminat. Am fost cea mai urâtă versiune a mea în această perioadă. Și, cât mă gândeam la “vindecare”, am realizat că pauzele lungi, cu introspecții nesfârșite, nu funcționează pentru mine. Am nevoie de scopuri, de motive pentru care să lupt și cauze în care să cred. Pot reveni la normal doar reluându-mi activitățile. Diferența este că de această dată voi prioritiza. Voi căuta echilibrul dintre muncă și plăcere, dintre ceea ce vreau să devin și ce mă reprezintă în clipa prezentă. Lucrez puțin și la managementul timpului, las deoparte procastinarea și totul va fi bine. Nu se poate altfel. Iar acum, că m-am străduit să dau o formă haosului din mintea mea și am așternut pe mult iubita mea foaie virtuală aceste rânduri, mă simt deja mai bine. Mi-am dat seama că nu mă pot descoperi departe de blog, căci el de fapt face parte din mine. Nu va fi ușor, și poate mă voi mai confrunta cu pauze ocazionale de la scris, însă sunt aici ca să rămân. Ai grijă de tine, nu te epuiza. Salvează-ți întotdeauna câteva resurse de timp și energie, cât de mici, pentru tine. E vital pentru a te menține pe linia de plutire. Abonează-te pe blog și te voi ține la curent cu ce mai postez! Abonare
10 metode eficiente prin care să-ți crești și menții motivația la cote maxime
Sunt tot mai des întrebată cum reușesc să îmi găsesc și mențin motivația pentru a face toate lucrurile cu care îmi ocup eu zilele. Pare mai simplu decât este în realitate. Ca oricine altcineva, mă confrunt adesea cu lipsa de motivație și lupt pentru a învinge în fața ei. Uneori reușesc, însă alteori nu și… vegetez, pierd vremea. Dar nu despre asta vreau să îți povestesc, ci despre modalitățile prin care îi dau loviturile de grație de fiecare dată când dă semne că ar vrea să mă supere. Mai întâi, află că există două tipuri de motivație: motivație extrinsecă și motivație intrinsecă. Este exact ca atunci când auzi vorbindu-se despre motivare sau motivație. Dacă motivația extrinsecă / motivarea se bazează pe stimulii externi (recompense, laude, note bune etc.), motivația intrinsecă / motivația este ghidată de propria persoană (dorința de a evolua, de a acumula cunoștințe, de a ajuta etc.). În general, pasiunile se fructifică prin intermediul motivației intrinseci, în timp ce sarcinile plictisitoare și de rutină au nevoie de un imbold extrinsec. Nu am căutat studii complexe despre motivație și personalitate, dar tind să cred că cele două se leagă… sau asta dă de înțeles extrovertita convinsă din mine, care își pierde rapid interesul personal pentru o activitate ce nu-i aduce imediat rezultate și recurge la automituire cu ajutorul dulciurilor. Sunt vinovată! Totuși, scopul scuză de obicei mijloacele, nu? Și acum, pentru că știi aceste detalii, citește următoarele ponturi. Ele te vor sprijini să ai mai multă motivație pentru slăbit, învățat, să faci mai mult sport, să treci cu bine peste o perioadă alertă sau chiar să-ți îndeplinești un vis. Amintește-ți că totul este posibil! 10 metode eficiente prin care să-ți crești și menții motivația la cote maxime 1. Stabilește-ți obiective mari și mici Degeaba pornești la drum dacă nu știi sigur unde vrei să ajungi. Fă-ți un plan bine pus la punct cu tot ce îți dorești să obții, dar și cum să ajungi acolo. Scopul final trebuie împărțit în sarcini mai mici, care să aibă termene limite foarte clare. Astfel, e important să îți fixezi obiective SMART: Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și care se încadrează în Timp. Nu face lucruri doar pentru a fi făcute, ci orientează-te spre ceea ce contează. 2. Oferă-ți și momente de relaxare Motivația și performanța merg mână în mână. Atunci când prima e la pământ, cu siguranță nici cea de a doua nu o duce excepțional. De aceea, câteodată ai nevoie de timp pentru a-ți reîncărca bateriile. Uită-te la un film, fă o plimbare sau petrece câteva ore în compania unei persoane dragi. Iar în cazul în care te simți vinovat că te relaxezi, să știi că efectul nu va fi cel așteptat. Vei fi și mai demotivat odată ce te întorci la treabă. Așa își face apariția procrastinarea, care e extrem de nocivă. 3. Găsește și fă ceea ce-ți place Motivația este la cel mai înalt nivel în momentul în care faci ce te pasionează. Evident, scenariul perfect ar fi să îți concentrezi toate resursele fizice și psihice spre hobby-uri. Cu toate acestea, nu trăim într-o lume tocmai perfectă și e imposibil să facem întotdeauna doar ce iubim. Așa că, următorul pas constă în identificarea unui lucru care îți place la fiecare activitate. Este imposibil să nu găsești măcar ceva atractiv. Dacă se întâmplă, adaptează lucrurile. Plus că este esențial să nu începi răspunsul la întrebarea “ce faci?” cu “mă chinui să…”. Abordează un “ton” mai optimist. 4. Citește sau ascultă vorbindu-se despre motivație Există o mulțime de cărți, cursuri, traininguri, video-uri și tot felul de alte materiale online și offline despre motivație, în special când ne referim la cea profesională. Dă click aici pentru o serie de cărți despre motivație foarte interesante și de ajutor. Eu am încercat toate variantele de-a lungul timpului. Alege ce crezi că e mai util pentru tine. Ce îți pot spune e că în unele dimineți, când am nevoie urgent de o doză de motivație, caut citate. Nu m-au dezamăgit niciodată! 5. Recompensează-te / pedepsește-te cu regularitate Cuvântul recompensă este echivalent cu ciocolata în urechile mele. Oricum, recompensa depinde de la persoană la persoană. Rețeta mea e simplă: dacă scriu respectivul articol, de exemplu, până la ora X, mă premiez cu o ciocolățică. În schimb, există și o latură mai întunecată, dacă realizezi că funcționezi mai bine pe baza fricii. Îți poți stabili sancțiuni în funcție de ce ai de făcut și cum evoluează lucrurile. Taie-ți din banii de cheltuială / de buzunar, e cea mai “dureroasă” pierdere. 6. Vizualizează-te așa cum îți dorești Motivația, afirmă specialiștii în psihologie, reiese și din vizualizarea obiectivelor ca și cum ar fi deja îndeplinite. Cum te-ai simți atunci? Imaginează-ți cu lux de amănunte starea ta, pentru că creierul nu face diferența dintre realitate și imaginație. E mult mai ușor să obții ceva când te gândești că îl ai deja. Practic, ești mai pregătit să înfrunți orice ți s-ar ivi în cale și știi deja că vei câștiga. 7. Gândește-te la consecințele negative Când nu merge cu buna, e timpul să pui în balanță potențialele efecte negative. Care e cel mai rău rezultat posibil? Cât de mult te va afecta el și din ce puncte de vedere? Merită să riști apariția lui? Ai ghicit, motivația din vizualizare (pozitivă) și consecințe negative este aproape pe același tipar cu motivația din pedeapsă și recompensă. Însă le-am pus separat deoarece au implicații diferite. 8. Notează-ți fiecare reușită Nici n-ai idee ce încurajare imensă reprezintă scrierea chiar și a celor mai mici reușite într-un carnețel. Te ajută enorm să vezi că ești bun în ceea ce faci și ți se va demonstra că mergi în direcția corectă. Reușitele contribuie la dezvoltarea încrederii în sine, care influențează în mare parte motivația până și pentru o acțiune simplă. 9. Identifică-te cu ceea ce faci Creează legături între sarcini și valorile sau dorințele tale. Deși ți se pare cam complicat și presupui că o poți face doar atunci când este ceva serios la mijloc, nu e