9 motive pentru care merită să ai un animal de companie
De când îl am pe Sweetie, iepurașul meu alb și extrem de drăgălaș de cameră, viața mea s-a schimbat din mai multe puncte de vedere. Nu l-aș da pe iepurașul meu pitic pentru nimic în lume. Mă topesc după el și toate năzbâtiile lui, care nu sunt deloc puține, reușesc doar să mă amuze. Cum să te superi pe un ghemotoc îmblănit și adorabil? Oricum, Sweetie nu e doar incredibil de haios când sare peste tot și roade papuci, ci îmi luminează zilele și existența în diverse feluri. M-am gândit, așadar, să îți prezint și ție câteva dintre avantajele pe care ți le aduce un animal de companie. Un animal de companie aduce o mulțime de beneficii atât pentru copii, cât și pentru adulți. Voi insista cu o altă ocazie asupra fiecărei categorii, însă de data asta scot în evidență cele mai generale asemenea plusuri. Crede-mă că fiecare animal domestic are o grămadă de beneficii pe care nici nu le realizăm. 9 motive pentru care merită să ai un animal de companie 1. Nu te mai simți singur Un animal de companie în apartament sau casă înseamnă un tovarăș de viață care te ascultă răbdător dacă te plângi, te așteaptă cuminte acasă când pleci și simți că îți este alături. Ai cu cine vorbi mereu (mai puțin când vrea să doarmă și te ignoră total, cum face un iepure ca animal de companie) și uneori chiar te poți certa. Îți va trece rapid supărarea, ce-i drept, și vei fi veșnic recunoscător că îl ai. Ai sigur un suflet căruia știi că îi pasă de tine. 2. Te relaxează După o zi extenuantă la serviciu, tot ce îți dorești în mod normal e să dormi, chit că mai sunt câteva ore bune până vine timpul de culcare. Situația se modifică cu desăvârșire la apariția unui animal în casă. Nu, nu se întâmplă asta pentru că ești practic obligat să te ocupi de el. Din contră. Vei descoperi că joaca împreună te va relaxa și revitaliza. Pe la începutul anului (înainte de pandemie) jonglam eroic cu masterul, job-ul, voluntariatul și scrisul pentru disertație, iar când ajungeam seara acasă eram terminată fizic și psihic. Primul lucru pe care îl făceam era să-l iau pe Sweetie în brațe și vreo jumătate de oră îl mângâiam, pupam și îmbrățișam (ultimele două acțiuni doar dacă avea chef – e independent de fel și puțin mofturos). Imediat după aceea mă simțeam mai bine și eram oficial pregătită să îmi continui cu spor sarcinile rămase pe ziua respectivă. 3. Devii mai sociabil Dacă ești introvertit, comunicarea cu un animal de companie mic sau mare te va ajuta și stimula să te deschizi mai mult față de oameni. Nu zice nimeni că vei împărtăși toate secretele tale cu oameni necunoscuți, cum faci cu patrupedul tău, dar îți va veni ceva mai ușor să vorbești cu ei. Până la urmă, repetiția este mama învățăturii și, comunicând deja o groază cu animăluțul tău, ai făcut primul pas. 4. Ai motive să ieși mai mult afară Nu pot să decid în locul tău ce animal de companie ți se potrivește, însă îți pot spune că un cățel te motivează să ieși afară constant, chiar de mai multe ori pe zi. E important să-l scoți pentru a-și face nevoile. Asta în cazul în care presupun că nu vrei “surprize” prin casă. Plimbările prin natură vă sunt de ajutor astfel amândurora și îmbinați cu succes utilul cu plăcutul. 5. Îți aduce fericire Un animal de companie devine rapid un membru al familiei. Fiecare gest al său de afecțiune, joacă sau chiar năzbâtie îți intră imediat în suflet. El are nevoie de atenția ta, însă ți-o oferă la rândul său pe a sa. E un târg foarte convenabil, mai ales când observi cum crește și evoluează de la o zi la alta. Înseninează orice atmosferă și te umple de entuziasm. Viața este cu adevărat foarte frumoasă! 6. Faci sigur sport Pe de o parte, faci sport ieșind efectiv la plimbare cu animalul de companie. Bineînțeles, e nevoie s-o faci în special atunci când locuiești la bloc sau ai o curte foarte mică, în care nu se poate desfășura în voie. Așa poți opta pentru o plimbare mai alertă: jogging. Pe de altă parte, de multe ori nici nu e nevoie să ieși ca să faci mișcare. Sweetie, de exemplu, are obiceiul de a se urca și ascunde în locuri în care nu ar avea ce căuta. Uneori trebuie alergat după el și inclusiv curățat, pentru că face tot felul de prostioare. 7. Îți crește stima de sine Dependența de tine a unui animal de companie va contribui la dezvoltarea ta, deoarece vei realiza că ești valoros și contezi. Micuțul țău (indiferent de dimensiune) te va sprijini fără oprire și încrederea în sine îți va lua avânt. Plus că lumea nu mai pare un loc atât de înfricoșător când știi că nu ești singur. Însoțitorul tău crede în reușita ta și împreună puteți depăși orice obstacol! 8. Te poate ajuta Toți câinii pot fi dresați, dar unii sunt mai docili decât alții. De exemplu, Labrador Retriever și Golden Retriever sunt adesea folosiți pentru misiuni de salvare și dresați pentru a însoți o persoană nevăzătoare. Eu mi-am dorit dintotdeauna un cățel devotat, care să mă ajute și să-mi aducă de prin casă diverse lucruri de care am nevoie. Sper că la un moment dat acest vis va deveni realitate. 9. Îți oferă iubire necondiționată Pentru animalul tău de companie, tu ești cea mai importantă persoană din întreaga lume. Nimeni nu se compară cu tine și te iubește din toată inima lui. Este o sursă inepuizabilă de afecțiune și dragoste. Și nu îți cere absolut nimic în schimb. Mi-e efectiv ciudă când văd persoane ce își maltratează animalul, dar el continuă să-i lingă pe mâini și să le fie alături. Modurile în care animalele își manifestă sentimentele sunt diferite și pot să te surprindă, însă, după ce le vei învăța, te vor cuceri iremediabil. Sweetie al meu
Sweetie – iepurele cap de leu viteaz și poznaș
De când mă știu mi-am dorit un animal de companie. Ce pot să zic, probabil am citit prea multe povești despre relația strânsă dintre copii și câini, plus am vizionat desenele animate corespunzătoare. Exact, în mintea mea a existat mereu semnul egal între “animal de companie” și “câine”. Niciodată nu mi-a trecut prin cap să am o pisică, cu atât mai puțin un suflețel cu care nu te poți juca după bunul tău plac, cum este un iepuraș coconaș. Deci, nu, nu era în plan să am un iepure, fie el și super șmecher și adorabil – rasa cap de leu. Din motive obiective, dacă e s-o întrebăm pe mama, “în plan” nu era niciun animal… cel puțin pentru o lungă perioadă de timp. Dar planurile se schimbă și lumea mea a căpătat o cu totul altă culoare din clipa în care a apărut el în viața mea. Pare că s-au aliniat dintr-o dată astrele și locul lui era predestinat să fie alături de mine. Știu că sună nemaipomenit de dramatic și clișeic ceea ce tocmai am scris, însă nu mă pot abține. Doar vorbim despre copilașul meu îmblănit aici. Sweetie – iepurele cap de leu viteaz și poznaș Au trecut aproximativ 9 luni din ziua în care ne-am întâlnit pentru prima dată. De atunci practic nu ne-am mai despărțit decât pentru maxim câteva ore. Repet: nu m-aș fi gândit în vecii vecilor la un iepuraș de companie, dar mi s-a făcut o surpriză de proporții. Era cea mai frumoasă zi din an, eu arătam proaspătă ca un boboc de trandafir și mi-a fost dăruit un iepuraș pitic, alb, care s-a lipit de mine într-o secundă. De fapt, versiunea mai puțin romanțată e următoarea: era ziua mea de naștere (evident că e cea mai cea din an), era trecut de 9 seara, eram îmbrăcată în haine de casă și aveam părul haotic, iar Ale și Gabi au venit în vizită. Deși ne cunoșteam de foarte puțină vreme, cei doi mi-au devenit tare dragi și m-am bucurat mult că au reușit să treacă pe la mine. Cu toate acestea, nu mică mi-a fost mirarea când mi-au așezat în brațe o cutie de carton cam de mărimea a două cutii de pantofi și mi-au spus entuziasmați s-o deschid. Cred că aveam un presentiment, deoarece inima mea a luat-o imediat la galop, dându-și seama înaintea creierului că e un cadou deosebit. Imediat ce am ridicat marginile, mi-a apărut în față un ghemotoc alb și pufos, cu ochișori roșii. Am mai văzut iepurași pitici până atunci, însă nu atât de drăgălași. Nici nu se comparau. Mi-a fost dat să simt ce înseamnă dragoste la prima vedere. Evident că am exagerat și partea în care am zis ca s-a lipit imediat de mine… Dragul de el, era incredibil de speriat și tremura îngrozitor. Eu, care am inima mai înghețată decât Antarctica, m-am topit pe loc. Am știut încă din acea seară că numele iepurașului meu de companie / cameră / apartament / casă (cum preferi să-i spui) va fi Sweetie. Îl tot foloseam ca alint înainte de el, dar acum în sfârșit se potrivea mănușă. Totuși, nu voiam să mă grăbesc și am așteptat câteva zile, cerând sugestii și păreri de nume. Vizita la veterinar ne-a confirmat că avea în jur de 2 luni. Era mic și nespus de simpatic, iar toată lumea zicea că nu va mai crește mult. Ei bine, s-au înșelat amarnic. Acum nu îl mai pot ține în brațe și se poate ridica până ce își așează lăbuțele pe genunchii mei. E mare, rău, viteaz și poznaș. A trebuit să iau o cușcă pentru iepurași mai voluminoasă, fiindcă în cealaltă nu mai încăpea. Roade tot ce prinde, mai ales cabluri, sare un metru în sus și își marchează teritoriul pe unde apucă… chiar și în patul meu. Noaptea e cel mai activ și face o gălăgie de numai eu suport să dorm cu el în cameră. Viața noastră e o aventură în toată regula, dar n-aș schimba-o pentru nimic în lume. A durat ceva timp până iepurașul meu cap de leu a căpătat încredere în mine. Și a fost ok. Astfel am avut timp să ne cunoaștem obiceiurile unul altuia. Chiar și după 8 luni împreună, încă descoperim ce ne place și ce nu – evident că Sweetie e cel privilegiat și răsfățat în ecuația asta. Trecem zi de zi prin peripeții despre care cu siguranță voi mai scrie. Eu mă opesc aici deocamdată, dar povestea lui Sweetie continuă. Aș vrea doar să mai menționez că, personal, nu recomand să se facă drept cadouri iepurașii pentru copii. Sunt animăluțe destul de firave, independente – nu se prea dau în vânt după smotocit decât când și cât vor, au gheruțe și dințișori taaare ascuțiți. Am testat gheruțele și dințișorii pe pielea mea, așa că știu despre ce vorbesc… Abonare