Diversitatea și incluziunea în acțiune
Imaginează-ți o lume în care fiecare persoană este apreciată, văzută la adevărata sa valoare și înțeleasă. Este integrată în grup, acceptată cu diferențele sale și iubită pentru ceea ce este și lucrurile pe care le aduce grupului. Aceasta este puterea diversității și incluziunii. Sau, cel puțin, ar trebui să fie scopul ei. Societățile în care este îmbrățișată diversitatea în toate formele ei, de la rasă și etnie, la gen, abilități fizice și psihice, și chiar orientare sexuală, oferă oportunități egale tuturor cetățenilor. Și, mai mult decât atât, se bucură de o mulțime de avantaje din toate punctele de vedere. Dar ca să înțelegi mai multe, îți dau mai jos câteva exemple prin care valori ca diversitatea și incluziunea au un impact extraordinar asupra lumii. Diversitatea și incluziunea în acțiune 1. Muncă Pare complicat să pui laolaltă oameni diferiți și să te aștepți la rezultate benefice pentru o companie. Îți spun însă că acesta este, de fapt, secretul unei afaceri de succes. De ce? Pentru că venim cu idei diferite, istoric personalizat, dacă vrei, experiențe care ne-au format și puncte care împreună creează un întreg minunat. Puțini oameni știu că creativitatea este poate principala atracție a diversității și incluziunii în muncă. Dacă spunem fiecare ce gândim, în multitudinea de idei puse la comun, se va crea un tot unitar, pentru că împreună putem găsi soluții la probleme cu care separat ne-am confrunta la nesfârșit. Gândim diferit, ceea ce e extraordinar. Asta ne permite să vedem perspective diferite asupra unei situații și să ne completăm atunci când suntem puși în fața luării unei decizii. Comunicarea este și ea afectată, deoarece cu unii oameni este mai ușor să lucrezi, iar cu alții ceva mai provocator. Așa că ne poate fi de folos un sprijin de la prima categorie pentru cea de a doua. Și, evident, să ne amintim că sunt oameni cu care rezonăm mai mult și cu care nu prea o facem, motiv pentru care ne putem adapta și încerca să găsim o punte comună, pentru ca toată lumea să fie mulțumită… dacă nu chiar fericită. 2. Educație Vorbesc acum în numele copilului Dana, care a fost integrat încă din clasa a V-a în programul unei școli de masă. Nu o să neg, nu mi-a fost întotdeauna ușor, dar am reușit să fac față cu brio cerințelor și am găsit de obicei înțelegere atunci când chiar am dat de greu. Ideea e alta: copiii învață împreună de toate, nu numai ce li se predă efectiv la școală. Incluziunea și diversitatea reușesc să le predea lecții valoroase, de care nici nu suntem conștienți în mod normal. Gândește-te numai la empatia care vine la pachet, la bunătate, la conștientizarea că lumea e mult mai vastă decât o vede fiecare copil în conul lui de acasă. Și se deschid minți în acest fel, pentru că ei înțeleg cât de mare este nevoia să fim alături unii de ceilalți. De aceea, iubesc inițiativele cu educația pentru mediile defavorizate, iar în urmă cu câțiva ani, când tare mult mi-am dorit să devin profesoară de economie, am cochetat cu Teach for Romania. Apreciez nespus de mult ce reușește să facă această organizație pentru copii și cum oferă posibilități și oportunități acolo unde este cea mai mare nevoie de ele. 3. Orașe Aici mă refer la multitudinea de festivaluri, celebrări care pe mine una m-au impresionat în Spania, de exemplu, țară ce mi-a fost cămin pentru 5 luni în 2018 – am fost acolo cu o bursă de studii Erasmus. Cuprinde un amalgam de oameni diferiți, care s-au adunat și fac lucruri frumoase, se celebrează reciproc și încearcă să descopere ce îi face unici. Ba mai mult, explorează această direcție și o sărbătoresc cu toții. Îmi lipsește acea parte, chiar dacă o regăsesc într-o oarecare măsură și acasă. 4. Artă Artiștii mă impresionează întotdeauna cu felul lor de a privi lumea. Mi se pare fascinant să creezi un univers propriu, pe care să reușești să îl împărtășești cu alții. Acum există și tot mai multe filme care pun în lumină diversitatea în toate formele ei. Poate că uneori se exagerează și simțim așa, o presiune venită din afară pe unele subiecte, dar este important să înțelegem și acceptăm că fiecare dintre noi are locul său sub soare și aduce plusvaloare unde se află. Cam asta am vrut să-ți spun azi. Îți mulțumesc că m-ai citit, pentru că tare greu mi-a fost să mă reapuc de scris pe blog după atâta vreme. Îți promit că voi reveni cu tot felul de articole interesante despre diversitate, incluziune, dizabilitate și… mine. Aștept să îmi dai un mesaj cu idei sau sugestii despre care ți-ai dori să vezi că aștern cuvinte aici, pe foaia virtuală. În final, m-aș bucura dacă ai împărtăși cu mine ce înseamnă pentru tine diversitatea și incluziunea, precum și câteva exemple care te-au influențat, fie ele pozitive sau negative. Deși nu le putem schimba pe cele din urmă, putem lua lecțiile pe care ni le oferă. E o replică pe care o văd tot mai des și îmi place enorm: atât am știut și putut în trecut… vom învăța astfel ca data viitoare să facem lucrurile mai bine.
De ce trebuie să ții cont și ce e important să știi înainte de a te apuca de voluntariat
În urmă cu mai bine de patru ani, am scris un articol pentru revista de marketing a Facultății, pe care l-am publicat mai apoi și pe blogul meu, la lansare. Subiectul era: voluntariatul. Abia atunci începeam să descopăr această lume fantastică și totodată minunată, care între timp mi-a schimbat complet viața. Este vorba despre articolul Voluntariatul. Ce pot spune e că tema continuă să fie la fel de actuală și în ziua de azi. Am enumerat acolo câteva motive pentru care merită să faci voluntariat, dar am aflat că acelea reprezintă doar vârful iceberg-ului, beneficiile fiind mult mai multe. Dedicarea în voluntariat m-a făcut să fiu mai conștientă de comunitatea în care trăiesc și să mă implic la dezvoltarea ei, iar concomitent la a mea. Am cunoscut o mulțime de oameni faini, care mi-au devenit prieteni și chiar parte din familie. Am trecut prin momente stresante și, la polul opus, am simțit acolo cea mai pură formă de bucurie, entuziasm și motivație. Adevărul este că voluntariatul m-a făcut un om mai bun și mi-a dat încredere în forțele proprii. Evident că te sfătuiesc să găsești și tu un program de voluntariat care să îți facă sufletul și inima să vibreze. Putem vorbi trei zile și trei nopți dacă vrei despre avantajele voluntariatului, dar, cum sunt deja o mulțime de rânduri despre asta peste tot pe internet, îți aduc ceva diferit mai jos. Nu voi detalia de ce să faci voluntariat, ci mergem la nivelul următor, și anume… De ce trebuie să ții cont și ce e important să știi înainte de a te apuca de voluntariat 1. La ce te pricepi Activitățile de voluntariat sunt cât se poate de diverse, însă majoritatea au departamente comune, cum ar fi: resurse umane, logistică, fundraising, comunicare etc. Gândește-te bine la ce te pricepi, poate ai abilități organizatorice excepționale sau știi cum să faci o postare pe social media care să atragă nenumărate aprecieri. Scoate-ți atuurile în evidență! 2. Pasiunile tale Degeaba faci ceva de la care ești bun, dacă nu îți aduce niciun fel de satisfacție. În voluntariat, ca în orice altă activitate de altfel, e vital să unești utilul cu plăcutul pentru a obține reușita. Ce îți place cel mai mult să faci? Fă o pauză și analizează cum ai putea să te folosește de acel lucru ca să aduci o îmbunătățire în comunitatea ta. Implică-te nu doar profesional, ci cu totul personal! 3. Oportunitățile pe care le ai Există numeroase asociații de voluntariat atât în România, cât și internaționale. Care te atrage mai tare? Ca activitate de voluntariat variată, îți pot da exemplul meu. Sunt inițiatoarea programului pentru tineri Centrul pentru Dezvoltare by Frends Oradea, dar în același timp și membră online a unei asociații cu sediul la București și proiecte naționale. În plus, după ce își va reveni mama total cu sănătatea, mi-am propus să particip și la experiențe internaționale. Mi-e extrem de dor să călătoresc și să cunosc oameni deosebiți! 4. Planurile tale de viitor Probabil te-ai săturat de întrebarea clasică a tuturor interviurilor: “unde te vezi peste 5 sau 10 ani?”. Ei bine, te informez că este o întrebare cât se poate de pertinentă, pe care ar fi indicat să ți-o adresezi chiar tu înainte de a aplica la o asociație de voluntariat. De ce? Pentru că, în general, te înscrii în proiecte de durată, care au rezultate pe o perioadă lungă de timp. Și ar fi păcat să părăsești echipa după ce vă veți obișnui să lucrați împreună. Desigur, există situații neprevăzute, dar ia aminte la ceea ce îți dorești sau știi că se va întâmpla. 5. În ce rol te vezi Acest punct este oarecum o combinație între pasiuni și la ce te pricepi. Unde te vezi în echipa de voluntariat? Vei ocupa un loc central, care necesită un grad sporit de responsabilitate, sau mai degrabă te vei afla undeva în umbră, contribuind pur și simplu la buna funcționare a proiectelor, fără a sta în lumina reflectoarelor? Indiferent ce ai alege, ține minte că voluntariatul nu este despre tine ca individ. El se referă întotdeauna la meritele întregului colectiv. 6. Cât timp liber ai la dispoziție Ești o persoană foarte ocupată sau serviciul este singurul care îți solicită atenția 8 ore pe zi? Acest aspect contează mai mult decât crezi! În funcție de timpul liber de care dispui, te vei putea implica în cauza pe care o susții. Ia doar în calcul posibilitatea ca uneori, mai ales când se apropie termenul limită al unui eveniment sau proiect, să fie nevoie să dedici ceva mai multe ore muncii din cadrul lui. 7. Ce așteptări ai Cel mai recomandat ar fi să nu ai nicio așteptare atunci când te apuci de un program de voluntariat, să îi dai voie să te surprindă. Totuși, fiind oameni, conștientizăm că este imposibil să nu ne facem filme în legătură cu evoluția lucrurilor. Încearcă să nu te stresezi prea tare și să nu îți setezi standarde foarte înalte. Astfel, ai șansa ca ele să fie depășite și nici nu vei suferi prea tare dacă nu le atingi. 8. Factorii tăi motivatori și demoralizatori Dacă ești o persoană dinamică și tot timpul în mișcare, nu ar fi o idee inspirată să alegi un program de voluntariat static, compus în totalitate din muncă de birou. E valabilă și viceversa. Cred cu tărie în ieșirea din zona de confort, dar asta nu înseamnă că trebuie să te simți mizerabil în locul în care mergi să te relaxezi și să faci bine în jur. Alege oportunități ce te provoacă, entuziasmează și mențin energia la cote maxime! 9. Pe ce loc din viața ta ești dispus să îl plasezi În funcție de timpul pe care îl aloci, responsabilitățile pe care ți le asumi și felul în care ajungi să te integrezi în grup, voluntariatul va ocupa un anumit loc în viața ta. Tu decizi care va fi acesta! Eu te sfătuiesc însă să analizezi punctele respective înainte de a te apuca efectiv de treabă, pentru că,
Recenzie De ce-i așa, o știe EL de Anne Mateaș
Despre prietena mea Anne Mateaș aș putea vorbi mult și bine. Cu toate că nu ne cunoaștem de o vreme îndelungată (de la sfârșitul anului trecut), pot spune cu certitudine că a devenit o persoană dragă mie, care are un suflet mare și incredibil de cald. Și deși povestim noi o grămadă despre câte-n lună și în stele, cel mai profund am cunoscut-o pe uimitoarea Anne prin intermediul cărții ei autobiografice De ce-i așa, o știe EL. Am citit cartea în urmă cu vreo două luni, însă abia acum am reușit să îmi fac ordine în gânduri și să le aștern pe foaie. Un story pe rețelele de socializare nu îi face complet dreptate. Avea nevoie de o recenzie în toată puterea cuvântului. De ce-i așa, o știe EL Prima parte a cărții vorbește despre povestea de viață a Annei, care, te avertizez, nu a fost deloc una ușoară. M-am regăsit într-o oarecare măsură, deoarece și eu am fost încă de mică specială. Anne e la rândul ei imobilizată într-un scaun cu rotile, avantajul său fiind acela că își poate folosi mâinile extrem de eficient și chiar merge cu ajutorul cârjelor. Dar ea a pierdut mult mai multe decât mine: o parte din familie. Am simțit durerea ei printre pagini și nu am putut să nu empatizez. A fost un copil deosebit, ce a fost maturizat forțat nu doar prin intermediul diagnosticului cu care trăiește, ci și a destinului. E genul acela de suferință care, indiferent de cât de mult timp ar trece, nu va dispărea niciodată. Și totuși, Anne este incredibil de puternică. Nu s-a lăsat doborâtă și a ținut credința asemenea unui scut deasupra capului său. Obstacolele au curs uneori năvalnic peste ea, însă le-a depășit pe toate. Copila timidă și poate adesea nefericită s-a transformat într-o femeie cu ochi calzi și blânzi, al cărei zâmbet sincer poate lumina chiar și cea mai întunecată încăpere. Traseul ei de până acum este un exemplu pentru noi toți. Când o autobiografie devine carte de dezvoltare personală Întotdeauna am preferat romanele sau eventual cărțile de educație financiară și cele de autodezvoltare. Am evitat mereu autobiografiile, pentru că am crezut (greșit) că lecțiile de viață reale sunt puțin “depășite”. De ce aș vrea să citesc despre ceva prin care poate că trec sau am trecut la un moment dat și eu? Așadar, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut traiectoria Annei, evoluția sa de-a lungul cărții. Fata neliniștită din primele pagini a dispărut cu desăvârșire până ce am ajuns la final. Ea a fost extrem de curajoasă, împărtășindu-și gândurile cu lumea întreagă. Fiindcă e dificil să vorbim despre sentimentele grele care ne încearcă, iar mâna asta de om frumos și-a pus sufletul pe tavă în fața noastră. Chiar dacă sunt o optimistă convinsă, m-am mai lovit ocazional de stări depresive. De ce-i așa, o știe EL m-a făcut însă să înțeleg ce înseamnă cu adevărat depresia, cât de cruntă poate fi și că e o luptă continuă cu propria persoană. Unii oameni au de-a face cu ea cât le e viața de lungă. Clipele de fericire se câștigă atunci cu eforturi, cu ajutorul iubirii necondiționate a celor din jur și cu sprijinul lui Dumnezeu. De unde vine salvarea? Ne mințim dacă spunem că noi putem răzbate singuri orice ni s-ar întâmpla. Fiecare om are nevoie de un umăr pe care să plângă la greu și inclusiv de un erou care să îl salveze când situația scapă de sub control. Anne l-a ales pe Dumnezeu ca aliat suprem. S-a lăsat în voia lui și îi cinstește toate alegerile pe care le face in locul ei. Credința de care dă dovadă m-a impresionat profund și totodată întărit. Ea acceptă cu simplitate și recunoștință tot ceea ce-i dă Creatorul, pentru că, așa cum spune însuși titlul cărții: De ce-i așa, o știe EL. Gândul acesta ne oferă libertatea de care avem nevoie când stresul și grijile ne apasă. Din păcate, îl alungăm în loc să-l îmbrățișăm. Despre gând vorbesc acum, căci de Dumnezeu parcă ne e frică. Am uitat că El înseamnă iubire fără margini. Noroc cu Anne, o tânără delicată ce ne amintește că Dumnezeu e prezent necontenit în existența noastră. Eu aș merge mai departe de atât și aș afirma că El este în noi. Am încercat, dar am impresia că nu am atins nici măcar parțial esența cărții De ce-i așa, o știe EL. Este o carte ce se citește cu ochii larg deschiși și, mai presus de atât, cu sufletul dornic de cunoaștere. Până la urmă, evoluția spirituală face parte din noi, iar Anne ne poate fi ghid pe acest drum presărat cu dificultăți. Pentru achiziționarea cărții, te invit să-i dai un mesaj tinerei autoare – Anne Mateaș – pe Facebook sau Instagram. De asemenea, urmărește-i activitatea pe Instagram, deoarece postează mult și foarte bine! Abonează-te pe blog și te voi ține la curent cu ce mai postez! Abonare
Când ai nevoie să spui stop… și să vezi cum o iei de la capăt
Ai simțit vreodată că ai obosit, că pur și simplu nu mai poți continua în același ritm nebun și ai nevoie de o pauză? Că te-ai pierdut undeva pe drumul întortocheat pe care ai pornit nu cu foarte mult timp în urmă și vrei din toată inima să te regăsești? Exact prin acest amalgam de sentimente complexe, dureroase și totodată revelatoare trec eu acum. Undeva în dorința de a scrie cât mai bine și mai mult, am uitat de bucuria de a o face. Nu mai simt plăcerea aceea ce-mi făcea odată degetele să vibreze la gândul că îmi voi așeza telefonul în față și cuvintele vor curge râuri din mine. Constrângere exterioară sau interioară? Blogul pare că a devenit o obligație și, după ore întregi în care scriu pentru muncă, uneori trebuie să mă lupt cu mine să mai scriu un articol. De ceva vreme încoace folosesc scuza timpului: nu am când să le fac chiar pe toate, sunt și eu un simplu om. Și atunci, vocea interioară timidă și usturătoare îmi șoptește că întotdeauna îți vei face timp pentru ceea ce contează. Am obosit. Nu mai sunt eu și parcă 70% din ce scriu e doar de dragul de a fi acolo. De ce? Deoarece mă simt vinovată când văd că a mai trecut câte o săptămână fără nimic nou aici. Trebuie să public, că de vrut… nu o mai vreau demult. Ce vreau de fapt e să petrec timp de calitate cu mine însămi și animăluțul meu de companie, să râd mai mult, să mă uit la comedii romantice proaste cu prietenele, să-mi pupăcesc nepotul și să îmi număr respirațiile, mulțumind divinității pentru ele. Simt că am uitat cum să fiu o tânără de 25 de ani, jonglând mereu cu deadline-uri. Zâmbetul meu a devenit forțat și își fac apariția ridurile. Este mult prea devreme să îmbătrânesc! Refuz cu desăvârșire să o fac. Evoluția nu e mereu așa cum credem sau sperăm E ciudat că spun asta tocmai acum, când primesc din ce în ce mai multe aprecieri referitoare la modul în care scriu. Ochiul critic îmi spune că stilul meu a evoluat, dar emoția dintre rânduri era mult mai puternică în urmă cu câțiva ani, moment în care a început pentru mine aventura blogging-ului. Eram doar o fată zăpăcită pe atunci, cu visuri mărețe și idei (ne)bune, care nu mai încăpeau în lumea mea mică, ci au dat din “coate” până ce au evadat în marele univers al tuturor posibilităților. Naivitatea mea adolescentină s-a mai domolit între timp sau a dispărut de tot și sunt dornică să investighez de ce. Nu știu dacă oamenii, întâmplările sau maturitatea m-au schimbat, însă mi-e dor să trăiesc la intensitate maximă. Cel mai urât scenariu pe care mi-l pot închipui pentru propria viață implică faptul că voi deveni un adult posac ce așteaptă să treacă pe rând zilele și să vină mai repede weekendul. Din nefericire, am ajuns fix în acel punct. Deconectare, detașare și revigorare De aceea, am hotărât să trag adânc aer în piept și să mă opresc. Am nevoie de o introspecție serioasă, de o discuție cu mine și de ore, zile sau chiar luni în care să reflectez. De ce sunt blocată în acest vârtej solicitant și încotro anume vreau să mă îndrept? Deocamdată nu am nici cea mai vagă idee, dar vreau să aflu. Prin urmare, pornesc în călătoria spre sine. Voi mai scrie câte un articol lunar, de dor, voi împărtăși din lecturile și activitățile mele, însă numai atât. Mă voi întoarce când voi ști cu certitudine ce îmi doresc de la viață și de la mine… când voi fi capabilă să mă organizez la cel mai înalt nivel și să nu mă mai simt constrânsă de absolut tot ce mă înconjoară. Mi-e dor să fiu liberă. Habar nu am cât va dura totul, la cum mă cunosc, nu cred că e un proces tocmai ușor. Important e că în sfârșit am curajul să îl demarez. Mi-a luat enorm de mult să decid asta. Probabil voi reveni după ce îmi voi schimba jobul, fiindcă e și asta în plan… clipă din care sper eu că voi scrie din nou de drag. Privesc cu încredere spre viitor, doar trebuie să depășesc obstacolul din cale. Mi-am dorit prea mult acest blog. Nu-i voi da voie să-mi scape printre degete. Îl voi pune la păstrare, într-un colț liniștit din mintea și sufletul meu, urmând să-i redau podiumul în ceasul potrivit. Îți mulțumesc că m-ai citit cu răbdare atâta amar de timp și te rog să nu renunți de tot la mine. Acordă-mi spațiu să mă destind și promit că mă voi întoarce cu forțe noi. Spune-i, dacă vrei, an sabatic. Îți garantez că versiunea mea următoare te va surprinde… preferabil în bine. Ține minte că acesta nu este un adio… E un va urma!