Recenzie Înainte de Iulia Dobre-Trifan

Înainte este o carte din colecția Mozaic a Pragmatic Publishing, pe care am așteptat-o cu nerăbdare. Mi-au plăcut extrem de mult celelalte două cărți ale Iuliei – Provocări și echilibru în Coaching Executiv Pragmaticși Calendarul zâmbetelor realiste (click pe nume pentru a citi recenziile) – și am asociat informațiile prețioase din ele cu stilul minunat în care ea vorbește despre frumusețea toamnei. De aceea, am fost convinsă că o carte de belestristică scrisă de Iulia Dobre-Trifan va fi un must read.

Recenzie Înainte de Iulia Dobre-Trifan

Când a ajuns coletul, am fost în extaz! Îi mulțumesc pe această cale extraordinarei autoare atât pentru volum, cât și pentru dedicația emoționantă. M-am simțit tare specială atunci când mi-a mărturisit că e prima dedicație pe care o scrie pe Înainte.

Spre deosebire de alte dăți, nu am sărit imediat pe carte. Din contră, am încercat să îmi organizez toate activitățile astfel încât să am un weekend liber, în care să mă pot bucura în voie de lectură. E o carte cu învățăminte, ce se savurează pe cinste cu o ciocolată caldă alături sau un pahar de vin.

M-am abținut până la capăt și nu am citit nici măcar sinopsisul. Am vrut să mă las cu totul învăluită în lumea creată de Iulia, fără a-mi face dinainte scenarii sau să încep să cataloghez personajul principal. Fac asta doar atunci când am încredere în talentul autorului și știu cu certitudine că nu mă va dezamăgi.

Și… ACȚIUNE!

Așa am cunoscut-o pe Lia, o femeie de 40 de ani puternică și senină, care a trecut până la această vârstă prin iubiri, suferințe și tot felul de experiențe definitorii. Cu ajutorul acestora, ea a ajuns la maturitate emoțională și a hotărât să deschidă o ceainărie menită să satisfacă nu numai setea trupească, ci și pe cea sufletească.

“Trecutul și viitorul. Are dreptate Corina, sunt importante și trecutul și viitorul. Dar mai important decât timpul ești tu… persoana care trece prin timp și care observă trecutul, viitorul și toate celelalte. Tu ești, în esență, autorul timpului vieții tale. Tu creezi trecutul și viitorul, prin sensurile pe care le dai întâmplărilor de zi cu zi. E o mare putere personală pe care fiecare din noi o avem, aceea de a da sens și de a crea. E necesară o călătorie introspectivă amplă, pentru a înțelege că avem această putere. După ce aflăm asta, viața devine simplă și autentic frumoasă…”

Fiecare dintre noi a avut la un moment dat trăiri intense, poate chiar dureroase, ce ne-au marcat într-un mod sau altul existența. Contează însă cum le gestionăm, ce importanță le acordăm și dacă reușim să privim Înainte, dincolo de impactul lor.

Lia trăiește în tihnă, fericită și împlinită, împreună cu soțul ei, Petru. Totuși, viața ei nu a fost mereu echilibrată și a trebuit să învețe lecții destul de aspre pe propria piele pentru a se afla acum în acest punct. Ea devine exemplu pentru mai tânăra Corina, colega de la ceainărie care își dorește în secret să-i semene, dar nu este dispusă să urmeze un drum al devenirii similar cu al ei.

Mai târziu, apare în scenă și Adina, femeia căreia i-ar fi prins nemaipomenit de bine cu vreo 10 ani în urmă unele dintre sfaturile Liei și care le apreciază oricum atunci când le primește. Sufletul uman e capabil să îndure multe, devenind înălțându-se tot mai sus după ce își revine din fiecare cădere.

Bineînțeles, cu toții suntem diferiți și ne vom face până la urmă propriile alegeri, mergând pe un drum unic. Însă oare e nevoie să repetăm anumite greșeli? De ce nu putem asculta o părere a cuiva mai înaintat în vârstă decât noi și care a depășit un moment mai mult sau mai puțin identic cu cel prin care trecem?

“Fără tine.

Viața mea are sens și e minunată, fără tine. Pentru că am descoperit, între timp, că eu sunt acea persoană pe care o căutam. Răspunsul tuturor întrebărilor mele. Curcubeul de după ploi. Protectorul și protejatul.

Eu, nu tu. Nici altcineva.”

Iar dragostea… e simplă și deopotrivă extrem de complexă. Acțiuni ce par banale sunt adesea întoarse pe toate părțile în capul unui om. Gesturile de apropiere sau respingere pot avea cauze adânci, fiind provocate de întâmplări ce nu au aparent nici cea mai mică legătură cu persoana care se pretinde a-i fi iubită.

Întrebarea este: justifică traumele din copilărie comportamentele unui adult sau e vorba despre adaptare, iertare și vindecare? E corect să târâm un suflet complet nevinovat în drama noastră personală, pe care încercăm să o izolăm departe inclusiv și de ochii noștri?

Câteva concluzii și realizări personale

Astfel, romanul ne poartă pe parcursul a câteva decenii din viața mai multor personaje și ne vorbește despre traume, alegeri și mai ales vindecări. Ni se demonstrează încă o dată că peisajul nu e niciodată în întregime alb sau negru. De cele mai multe ori e un gri cu accente colorate.

Titlul, Înainte, are multiple semnificații. Practic, poveștile trăite înainte ne fac să privim spre viitor, spre un altfel de… înainte. Trebuie doar să avem curaj și încredere în sine. Niciun obstacol nu ne poate sta în cale!

“Grădina de iarnă este spațiul meu preferat, mai ales când se răcește vremea și ploile sau ninsoarea îi motivează pe oameni să se retragă, pentru câteva ore, înăuntru. E ceva din imensitatea acestei mansarde fără pereți interiori, care mă atrage. Văd această cameră largă, deschisă, ca pe o reprezentare realistă a vieții umane: toți pereții pe care ne străduim ani întregi să îi construim, ca să ne separăm spațiile, unele de altele. Când, de fapt, noi, care folosim toate spațiile acestea de noi delimitate, prin pereți, suntem o singură persoană, nu mai multe.”

M-a impresionat lectura și m-a făcut să îmi pun o mulțime de întrebări referitoare la cum am evoluat de-a lungul timpului și în ce direcție mă îndrept. Am învățat că pacea cu propria persoană e esențială pentru echilibru și multe alte lucruri pe care te îndemn să le descoperi tu.

Viața merge tot înainte și nu merită să ne ancorăm undeva în trecut. Nici nostalgiile (de multe ori triste) de genul “cum eram înainte să te cunosc?” nu-și au rostul, pentru că evenimentele respective au contribuit la formarea noastră. Nu puteam deveni cine suntem în lipsa lor.

Recomand, așadar, cu drag Înainte, o carte bună de citit, care, deși e ficțiune, poate intra cu ușurință și în categoria celor de autodezvoltare. Asemenea tuturor lucrărilor publicate de ProgSquad, Înainte îți dă teme de reflecție inedite și te poartă prin stări incredibile. E genul de roman ce îți rămâne în minte și inimă, ajutându-te să depășești perioade dificile și să devii cine trebuie să fii.

Abonează-te pe blog și te voi ține la curent cu ce mai postez!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *